cuvintele astea pe care nu le mai găsesc, al cărui sens nu îl mai înțeleg, mă caută ele pe mine

eu tac și zac

sunt ca un mort, ceva cadavru, un dans macabru

în orice caz necomestibil

pe tine nu te mai văd, tot ce am așteptat în capul meu, creat cu greu cu grijă cu cântec

și descântec

vrăji și poțiuni

cuvinte și rușini

ascunsă după deget pot să te găsesc. acum al meu calvar nu îl voi cunoaște decât eu, de

ce? așa că stai acolo unde ești, în odihna ta eternă, ceva sumbru și nespus

nici nu mai pot gândi clar tot aștept un semn ceva orice

urme de apă caldă în vise eu te iert

te leg și dezleg dar mereu aici în visele frumoase

în visele înfricoșătoare, undeva pe un munte

te-aș aștepta

---

–

these words that I can no longer find, whose meaning I no longer understand, they search for me

I stay silent and lie still

I am like a dead man, some corpse, a macabre dance

in any case inedible

I no longer see you, all that I waited for in my head, created with effort with care with song

and incantation

spells and potions

words and shames

hidden behind a finger I can find you. now my torment will be known only by me, why?

so stay there where you are, in your eternal rest, something grim and unspoken

I can no longer think clearly I keep waiting for a sign something anything

traces of warm water in dreams I forgive you

I bind and unbind you but always here in the beautiful dreams

in the frightening dreams, somewhere on a mountain

I would wait for you

---

Join my Pateron here.

to simply drift away into not being, a body, not anymore.

Not at all. I could then probably express some sort of buried sadness something that

even I have forgotten, by the time you realize all my mistakes I will already be gone

Be something else, erased. So you have nothing to be held against me. Just and maybe

becomes something I don’t have to deal with, something that might be yours but

never mine. I can finally breathe. Move one step here one step there, let the dripping sweat

rest and dry, blent into my skin to the point of indistinguishable resemblance

I will be happy. And that’s a maybe happy, maybe not. As a game we cannot play unless

we have the keys to each others hearts you let me in I let you in, we wash our feet

wash away the errors. Everything will be clean, and neat. You will sit next to me and me

next to you. It will all be lovely again and I will feel something again. Something else will rise,

a chopped word makes me happy it’s something only you will know. I promise you all these

somethings could be ours forever, and I hope with my heart full of love that

the case for us will be, some joy for us to see.

–

să alunec pur și simplu înspre a nu mai fi, un trup, nu pentru mult timp.

Deloc. Aș putea atunci probabil să exprim un fel de tristețe îngropată, ceva ce

chiar și eu am uitat, iar până vei realiza toate greșelile mele eu voi fi deja plecată.

Să fiu altceva, ștearsă. Ca să nu ai nimic împotriva mea. Doar și poate

să devină ceva cu care eu nu trebuie să mă confrunt, ceva ce ar putea fi al tău dar

niciodată al meu. Pot în sfârșit să respir. Să mă mișc un pas aici, un pas acolo, să las sudoarea

să se odihnească și să se usuce, amestecată în pielea mea până la punctul unei asemănări de nedistins.

Voi fi fericită. Și asta e poate fericită, poate nu. Ca un joc pe care nu îl putem juca decât dacă

avem cheile inimilor noastre, tu mă lași să intru, eu te las să intri, ne spălăm picioarele,

spălăm toate greșelile. Totul va fi curat și ordonat. Tu vei sta lângă mine și eu

lângă tine. Totul va fi din nou minunat și eu voi simți ceva din nou. Altceva se va ridica,

un cuvânt retezat mă face fericită — e ceva ce doar tu vei ști. Îți promit că toate aceste

„ceva-uri” ar putea fi ale noastre pentru totdeauna, și sper cu inima plină de iubire că

așa va fi pentru noi, o bucurie pe care să o vedem.

---

Join my Pateron here.

se pare că drumurile toate ne-au adus într-un

soi de împreunare.

ceva ce putem diseca, rumega,

undeva pe planeta asta unde

analiza de sine este statornică în sine

își alină rănile

își plânge morții

și noi facem mai multe decât să privim.

undeva aici aproape există

cu siguranță

ceva mai bun pentru mine, pentru

că altfel ce rost ar avea toate cele

dureroase.

–

it seems that all the roads have brought us int a kind of

togetherness.

something we can dissect, chew on,

somewhere on this planet where

self-analysis is steadfast in itself

soothes its wounds

mourns its dead

and we do more than just watch.

somewhere close by there exists

surely

something better for me, because

otherwise what meaning would all these

painful things have.

---

Join my Pateron here.